Rugăciunea psalților

Muzica este mai mult decât o înșiruire de sunete, este un mod de viață, care care are puterea de a-l ridica pe om la nivelul îngerilor. Dacă oamenii și îngerii se diferențiază prin natura ontologică, iată că muzica sparge această barieră și unește pământescul cu cerescul. Totuși, această putere este periculoasă căci îl poate arunca pe om spre o mândrie acută. De aceea, muzica trebuie ținută în frâu prin rugăciune. De aici, putem afirma că muzica bisericească este singura care interpretată în mod tradițional, aduce omului câștigul smereniei. Având acestea în minte, în anul curent 2023, an dedicat imnografilor și cântăreților bisericești, m-am gandit la o cântare, care să fie o rugăciune specifică psalților. Fiind oameni, nici psalții nu sunt feriți de ispite, de aceea, cred că pe primul loc trebuie să stea rugăciunea și pe al doilea loc muzica drept mod de străpungere a inimii. Inspirația pentru acest demers își are originea în lucrarea „Dumnezeiasca Liturghie” a marelui Protopsalt Vasile Nonis, tradusă de Prof. Protopsalt Laurențiu Truță. La începutul lucrării amintite, autorul propune cântăreților o rugăciune pe cât de impresionantă, pe atât de profundă. Adâncimea rugăciunii este dată de faptul că se adresează direct Sfintei Treimi, cerând Tatălui slobozire din robia păcatului și izbăvire de întunericul necunoașterii de Dumnezeu, Fiului harul Duhului Sfânt și străpungerea inimii, iar Duhului Sfânt pocăința și luminarea inimii. Urmând acest model, am folosit ca bază Imnul Oxyrchynchus, primul imn creștin descoperit cu noație muzicală deasupra cuvintelor. Acesta este închinat Sfintei Treimi, datează din secolul al III – lea d. Hr. și este conservat în camerele de papirologie ale Bibliotecii Sackler din Oxford, Marea Britanie. În privința textului, întrucât papirusul prezintă anumite deteriorări datorate trecerii timpului și a depozitării inadecvate până la descoperirea lui, am completat lipsurile din text cu versete din Psaltire. Cât privește muzica, melodia originală a imnului este scrisă în notația vocală greacă fiind în întregime diatonică, cu un ambitus al unei octave exacte de la Ga la Ga - ul unei octave superioare și un final nominal pe Di. Textul este stabilit în mare măsură silabic, cu o scurtă melismă, iar piciorul metric este în esență anapestică. La o audiție a melodiei am observat că aceasta este departe de muzica psaltică pe care o auzim în bisericile noastre, mai ales că, în toate interpretările acestuia, imnul este acompaniat de instrumente, după modelul vechii muzici grecești. În acest sens, urmând exemplul marilor noștri ptotopsalți, am încercat să pun cuvintele imnului pe o melodie care să respecte uzanța muzicii psaltice actuale. Astfel, am ales tot un glas diatonic, plagalul glasului IV și am folosit ca tempo tactul stihiraric. Fiind un imn închinat Sfintei Treimi, am încercat să scot în evidență doctrina trinitară ortodoxă prin repetarea de trei ori a aceleiași formule muzicale sub cuvinte reprezentative ca „ de o ființă”
ori „nedespărțită”, dar și prin adăugarea a încă un „Amin” la cele două existente în vechiul text. Deasemena, pentru a arăta egalitatea între persoanele Sfintei Treimi, acolo unde acestea se pomenesc exact, am ales să ies din tactul stihiraric și să intru în tempo-ul recitativ, rămânând pe aceleași note muzicale până la mărturie.
Această rugăciune este o dedicație personală pentru Corul EVLOGHIA, dirijat de Pr. Dr. Marius Militaru, al cărui membru mă consider cu nevrednicie și sper că va fi alături de „Iubi-te-voi Doamne” imnul de căpătâi al tuturor membrilor.